Păşesc spre frica cea adâncă
Îi caut privirea amară...
Vreau să îi spun:
Nu mă trimite iar departe
De mine...
Nu mă mai goni iarăşi
Pe lună...
Fii mai bine generoasă haino
Şi muşcă senină...pe faţă...
Nu te mai ascunde
Mai bine aşa:
Să te privesc în toată splendoarea ta
Făptură de abis...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
sant cele mai frumoase poezii pe care le-am citit pana acum..atat de directe si atat de vis..atat de metafora..ma inclin in fata ta si a trairilor tale
multumesc
Trimiteți un comentariu