Ochii nu văd frumuseţea ascunsă
Valurile mării se ascund de noi
În noi...
Peştii fiinţei eterne ne scapă
Din năvoadele neîgrijite şi rupte
Pline de mizerii...
Doar nişte alge despletite azi
Am pescuit...
Şi o meduză singură şi tristă,
Rătăcită-ntre ţărmuri şi stele...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
pestii fiintei eterne ne scapa...si ratacirea are uneori rostul ei
doar niste alge despletite....sunt norocoasa ca te uneori te vad si stiu ca esti real...altfel as crede ca nu existi, doar te prefaci.
E uimitor cum in unii traieste alta lume-una superba.
mi
SACRIFICIUL MARELUI AVATAR IISUS-SA TE ATINGA...
multumesc pentru urare...El atinge...noi sa putem simti...
exista intr-adevar mult mai multe lumi decat credem...si exista multe alte lumi superbe in altii chiar daca uneori mult diferite de a noastră...căci nimeni nu poate fi totul...dar niciodată nu etimpul pierdut să păşim mereu în alte şi alte noi lumi...şi tu esti o lume frumoasă...mi...altfel nu ai fi putut recunoaste frumusetea acesteia...grazie
Se spune ca ochii sunt poarta sufletului, dar tot ei sunt cei care te impiedica sa vezi uneori. Cat mister si cata frumusete! (Haziel)
cum ai putut sa punctezi cu atata forta de patrundere...tot ochii sunt cei care te impiedica sa vezi uneori...
Trimiteți un comentariu