joi, 16 aprilie 2009

Ochii...

Ochii nu văd frumuseţea ascunsă
Valurile mării se ascund de noi
În noi...

Peştii fiinţei eterne ne scapă
Din năvoadele neîgrijite şi rupte
Pline de mizerii...

Doar nişte alge despletite azi
Am pescuit...
Şi o meduză singură şi tristă,
Rătăcită-ntre ţărmuri şi stele...

7 comentarii:

nakudo spunea...

pestii fiintei eterne ne scapa...si ratacirea are uneori rostul ei

Anonim spunea...

doar niste alge despletite....sunt norocoasa ca te uneori te vad si stiu ca esti real...altfel as crede ca nu existi, doar te prefaci.
E uimitor cum in unii traieste alta lume-una superba.

mi

nakudo spunea...

SACRIFICIUL MARELUI AVATAR IISUS-SA TE ATINGA...

Kaiso spunea...

multumesc pentru urare...El atinge...noi sa putem simti...

Kaiso spunea...

exista intr-adevar mult mai multe lumi decat credem...si exista multe alte lumi superbe in altii chiar daca uneori mult diferite de a noastră...căci nimeni nu poate fi totul...dar niciodată nu etimpul pierdut să păşim mereu în alte şi alte noi lumi...şi tu esti o lume frumoasă...mi...altfel nu ai fi putut recunoaste frumusetea acesteia...grazie

Anonim spunea...

Se spune ca ochii sunt poarta sufletului, dar tot ei sunt cei care te impiedica sa vezi uneori. Cat mister si cata frumusete! (Haziel)

Kaiso spunea...

cum ai putut sa punctezi cu atata forta de patrundere...tot ochii sunt cei care te impiedica sa vezi uneori...