Adânc gândul se îndreaptă-n asfinţit
Într-o neclintită călătorie parcă fără
De sfârşit...
Dar iată că în această seară de mister
Totul îmbracă o lumină altfel decât ieri
Amurgul-şi poartă pe aripi necuvintele
Unui început timid şi pur de primăvară...
Lumina nopţii te-nconjoară-n valuri
Valuri de tăcere sacre de negând
Templu corpul îţi devine printre stele
Sfântă rătăcire într-un adânc labirint
De lacrimi şi putere...
Aşa îţi pare prima noapte de primăvară...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
foarte traita
te rog mai scrie...imi lipsesc atat de mult poeziile tale
iti multumesc mult pentru incurajare si pentru neuitare...o sa incerc...
Trimiteți un comentariu