Am suferit şi credeam că n-o să mai revin...
N-aveam putere şi sufletul mi-era cuprins de spasme
Febra gândurilor mă cuprinsese în umbre amăgitoare
Nu mai aveam ochi să văd lumina dimineaţa...
Nu ştiu...Soarta a vrut să fiu salvat de întuneric...
Oameni ca şi mine m-au îngrijit iubitori
Mi-au răcorit fruntea înfierbântată şi lovită,
Mi-au alinat buzele arse de deşerturi aspre
Sufletul sfărâmat l-au topit şi apoi l-au dăltuit...
Într-un arbore uscat aproape-ntregime
Au trezit mugurii vieţii şi ai speranţei
Din braţe negre şi-ntărite s-au ivit
Două raze calde şi înviorătoare...
Din ochii cuprinşi de febre şi tristeţi ucigătoare
Două izvoare reci de munte şi sprinţare...
Din sufletul prăpastie de durere-ncinsă
Un munte încununat de Soare...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
CITIND TOT CE AI POSTAT ASTAZI..ATAT POT SPUNE..NICI UN CUVANT N-AR REPRODUCE STAREA CARE TI-O INDUC ACESTE VERSURI...
pacat ca esti in impas..ca noi toti..ne-ar fi placut sa mai scrii-prin lantul uman-starea s-a transmis..si lumea e trista..scuze ca am indraznit..dar muncesc sa nu fiu ipocrita...
nu sunt intr-un impas anume...doar că din când în când mai fac câte o dezintoxicare de net...
de fapt cred ca anul acesta nu am intrat pe mess de acasa decat asa cate vreo 30 minute pe saptamana adunate si poate nici alea...
sunt momente cand fac aceste dezintoxicari si intru in niste perioade de practica mai intense...nu le programez...acestea apar in mod natural...se succed in mod natural asa cum alterneaza concentrarea si relaxarea in zazen...
am momente cum iti spuneam in care cad in anumite stari adanci si departate...dar care in mod paradoxal te tin in cheia prezentului dar a prezentului care conteaza...
sunt vartejuri energetice nevazute chiar in lumea noastra si unele poate chiar din alte lumi...si uneori ma pierd in ele...imi place sa experimentez energiile la extrem...si in astfel de momente mai uit de net, de blog si de multe altele...
Trimiteți un comentariu