Prima noapte de primăvară...

Adânc gândul se îndreaptă-n asfinţit
Într-o neclintită călătorie parcă fără
De sfârşit...
Dar iată că în această seară de mister
Totul îmbracă o lumină altfel decât ieri
Amurgul-şi poartă pe aripi necuvintele
Unui început timid şi pur de primăvară...

Lumina nopţii te-nconjoară-n valuri
Valuri de tăcere sacre de negând
Templu corpul îţi devine printre stele
Sfântă rătăcire într-un adânc labirint
De lacrimi şi putere...

Aşa îţi pare prima noapte de primăvară...

Norii...

Mintea mea priveşte norii
Nici unul nu vrea să înhaţe...
Liberi,
Îi lasă să plece...

Timpul nostru...

Uitat-am oare că timpul nostru este trecător,
Apăsat-am eu pe cronometru când pe lume am sosit...
Oricum altcineva îl va opri să mă odihnească
Blând în inima sa...

Atâta ştiu..

Sufletul adânc...

Sufletul, adânc izvor de apă vie
Se învolbură spre inima ta
Căutând un leac de dulce alint,
Miros de sacru şi negând din tine
Aprins în focul inimii tale
Nici o şansă să fugă nu are...
Doar să cadă în visele tale ascunse
De un tainic vesmânt...
De lumină şi stele,
De rai şi de candoare...

A

Dincolo de tot ce s-a spus în lume
A e totul,primul din cei născuţi în fire
Ce ne-a arătat cum se poate aşa cuminte
Să înceapă şi să se termine în Sine...

Semnul lui e atât de clar oriunde l-ai scrie
Aş vrea să vi-l dăruiesc scris din mine
Ca pe o făptură de vis şi de smirnă
O zbatere de suflet alături de lumina din voi

Zborul lui A cel infinit spre soare

Ochii...

Ochii nu văd frumuseţea ascunsă
Valurile mării se ascund de noi
În noi...

Peştii fiinţei eterne ne scapă
Din năvoadele neîgrijite şi rupte
Pline de mizerii...

Doar nişte alge despletite azi
Am pescuit...
Şi o meduză singură şi tristă,
Rătăcită-ntre ţărmuri şi stele...

Chiar şi pe un tigru...

Chiar şi pe un tigru îl incearcă trecător,
Lacrimi de dor...

Râu de cuvinte...

Mă joc prin cuvintele zâmbitoare
Certându-le pe cele aspre şi-nciudate,
În mine le adun pe toate primitor
Pe unele le mângâi, pe altele le cert,
Părţi din mine ele duc apoi spre zări
Precum şi păsările-şi duc dorul neostoit,
De lumină şi plutire, peste mările păgâne...

Un râs de necuvinte făurit-am în noapte
Ca un opus pentrz cearta ta amară...
Un dor de necuvinte am adunat din vise
Pentru a uita de neagra ei suflare...
Un dor de patimi necuvinte-am ispitit
Cerând sinelui să se topească-n ele
Ca un contrapunct pentru nopţile grele...
Un basm fără cuvinte adunat-am din mine
Pentru a rosti povestea eternităţii,
Clipei din mine...Ce încercare...
De a nărui absenţele, nălucile din minte
Ce incercare de a întrupa preaplinul inimii
Dincolo de mine...

Orbitor

Nu sunt nici corp, nici suflet
Aroma fiinţei tale
Picurată...
În fluturi de mătase şi jad
Peste inima mea
Ce forme minunate ale făpturii
De vis şi de stea...
Orbitoare
Mă cuprind...

Străjuind o străveche pagodă...

Mă simt uneori atât de om lângă tine
Ca şi cum aş privi un vârf de munte...
Mă faci să mă simt ca o statuie
Străjuind o străveche pagodă...

Nu departe de mine...

Păşesc spre frica cea adâncă
Îi caut privirea amară...
Vreau să îi spun:
Nu mă trimite iar departe
De mine...
Nu mă mai goni iarăşi
Pe lună...
Fii mai bine generoasă haino
Şi muşcă senină...pe faţă...
Nu te mai ascunde
Mai bine aşa:
Să te privesc în toată splendoarea ta
Făptură de abis...

Renaştere...

Am suferit şi credeam că n-o să mai revin...
N-aveam putere şi sufletul mi-era cuprins de spasme
Febra gândurilor mă cuprinsese în umbre amăgitoare
Nu mai aveam ochi să văd lumina dimineaţa...

Nu ştiu...Soarta a vrut să fiu salvat de întuneric...
Oameni ca şi mine m-au îngrijit iubitori
Mi-au răcorit fruntea înfierbântată şi lovită,
Mi-au alinat buzele arse de deşerturi aspre
Sufletul sfărâmat l-au topit şi apoi l-au dăltuit...

Într-un arbore uscat aproape-ntregime
Au trezit mugurii vieţii şi ai speranţei
Din braţe negre şi-ntărite s-au ivit
Două raze calde şi înviorătoare...
Din ochii cuprinşi de febre şi tristeţi ucigătoare
Două izvoare reci de munte şi sprinţare...
Din sufletul prăpastie de durere-ncinsă
Un munte încununat de Soare...

Corpul de stea...

Ţi-am atins corpul de stea...mintea a pierit
Eliberând sinele adânc din închisoare
Lumină necuprinsă...cântă inima-n mine
Sonetul nopţilor senine...
Ce mi le transformi în nestemate vii...
Cutremurătoare...paradis de zâmbet al fiinţei...
Fără tine mi se pare...
Că sunt robit într-un abis...

GUST DE MIRT ŞI DE FIERE..

Un freamăt în gând...
Satira spiritului adânc
Se repede muşcând
Gust de mirt şi de fiere...

În ceaţa dimineţii...

În ceaţa dimineţii mi-am privit sufletul
Alăturându-se unei caravane albastre
Şi dispărând printre şiruri albe şi reci
Nu ştiu când se va întoarce...
Dar îi urez încă de astăzi un cald
Bine-ai venit, trimisule în lume
Să cauţi un alt albastru, poate mai deschis...

Iasomia gandului de taină...

Iasomia gândului de taină
E puterea ta...
Eternă şi misterioasă,
Din sclavia ei nu mă pot
Elibera nicicum...
Dar să îmi pară rău
Nici gând că-mi pasă...

Un zâmbet...

Un zâmbet sfios şi înrobitor ca o rodie
În asfinţitul pur o lume îmi pare
Ce îşi găseşte sensul din adânci tipare...
Luna rotundă şi veche îmi aduce aminte
Iar de tine...şi gândul tresare,
Sărutându-ţi paşii din sufletul meu...

Sufletul la izvoarele spiritului...Re-post

Sufletul la izvoarele spiritului...
Aprinde stelele fiinţei,
Coboară visul pe aripile abisului,
Ridicând voalul...
De pe treptele Nepermisului

Anotimpurile sufletului...

curg cu anotimpurile...imbratisat de natură...uitand de toate cele umane...negand orice urmă...

la portile vechii cetati căzută-n ruina...pădurea cuprinde totul in bratele ei...mă las uitat...hipnotizat de tainele ei...departe de om...să ma transforme-n vânt adânc de necuprins...imposibil de prins de mintea haină...

să curg spre soare...sa curg spre văi...sufletul uşor să-mi adie...
şi noaptea să coboare cu dor...pe varfurile pline de vise...

Soarele negru...

Soarele negru apune în inimă,
Nadirul sorţii se aprinde-n infinit
Mister de-adânc şi necuprins...

Visul stepei...

Visul stepei şi cântecul tău ca un uliu uriaş mă urmăriră
Refugiat la porţile oraşului căzut în uitare şi vis,
Mă ascund printre umbrele cu frică de lumină...
Ochiul inimii tale mă caută fără încetare...

Izvor--re-post

Sufletul adânc izvor de apa vie,
Se învolbura spre inima ta
Căutând un leac de dulce alint...

Aprins în focul inimii tale,
Aromă de sacru şi negând,
Nici o şansă să fugă nu are...

Doar să cadă-n gândurile tale
Ascunse de un tainic vesmânt...
De rai şi de candoare

Primăvara...ca tot a venit primvara

Primăvară,
Zâmbetul tău adie şi învie
Tresăriri de mult uitate,
Din anii cei cu soare
Şi floarea fiinţei mele
Spre tine se ridică
Simţind parfum de iasomie,

Primvară,
Raiul bucuriei mele...