marți, 3 noiembrie 2009

Un strigăt disperat

Marian Fabian, un fost campion mondial de arte marţiale, aşteaptă ajutor

Cînd mă pregătisem să scriu despre faptul că derby-ul Dinamo - Rapid va fi condus de arbitri români după ce conducătorii ambelor cluburi se juraseră că nu vor mai accepta la meciurile cu miză decît străini, mi-a căzut în mînă “ Formula As”. Am găsit în paginile ei un articol tulburător, care m-a determinat să renunţ la ce-mi propusesem.

Articolul se referă la drama pe care o trăieşte Marian Fabian, fost campion mondial de arte marţiale şi, la 35 de ani, antrenor de karate, ajuns într-o situaţie limită. Diagnosticat cu cancer facial şi de sinus, a suferit 16 operaţii, în urma cărora, extirpîndu-i-se un maxilar, chipul i-a devenit de nerecunoscut. Nu mai are toate oasele feţei, i-au rămas doar cîteva cioturi şi orbitele, ca să aibă ochii unde sta. Nu reproduc şi fotografia din revista amintită deoarece ea e cu adevărat cutremurătoare. Înfăţişează un om care nu mai seamănă a om.

Deşi refuză să se mai uite în oglindă, Fabian trage totuşi nădejde că se va vindeca. Căci speranţa, nu-i aşa, moare mereu ultima. Declară că “sportul m-a ajutat enorm” şi, privind la fiul său în vîrstă de 11 ani, se luptă cu înverşunare pentru supravieţuire.





Cum maladia continuă să se extindă, ar trebui supus unor noi intervenţii chirurgicale, inclusiv pentru reconstrucţia feţei, numai că acestea pot fi efectuate doar în străinătate şi, fireşte, costă mult. Cîteva zeci de mii de euro. Iar Fabian, care a cheltuit prin spitale şi puţinii bani încasaţi din vînzarea cărţii intitulate “Psihologia în artele marţiale”, nu are cu ce le plăti. Tocmai de aceea, aşteaptă sprijin financiar.

Veţi zice că sînt atîţia bolnavi şi săraci pe lume încît, oricît am vrea, nu-i putem scoate din necaz pe toţi. Fiecare îşi duce crucea. De acord, numai că s-ar cuveni să-i întindem o mînă de ajutor lui Marian Fabian, măcar să-l facem să nu se mai simtă singur. Dacă salvarea acestuia depinde de Dumnezeu, într-un fel ea depinde însă şi de noi, semenii lui. De solidaritatea şi de generozitatea noastră. Asta şi în ideea că nimic, chiar nimic, nu valorează cît o viaţă.

Personal, promit să trimit pe adresa fostului campion o sumă importantă şi îi invit pe cei interesaţi să-şi noteze conturile deschise pe numele lui Marian Fabian la Banc Post, Sucursala Bacău: RO 64 BPOS 4400 6878 257 RON01, RO 96 BPOS 4400 6878 257 EUR01 şi RO 43 BPOS 4400 6878 257 USD01.

Sănătate, Mariane, şi fii tare!

http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2009/11/03/un-strigat-disperat/

sâmbătă, 17 octombrie 2009

PARA IOANA ANDREEA este o buburuza de 4 ani si 11 luni

PARA IOANA ANDREEA este o buburuza de 4 ani si 11 luni, aceasta micuta este diagnosticata cu: tulburare de spectru autist, intarziere psihica severa,afazie de
dezvoltare tip expresiv, tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie.
Aceasta familie locuieste in Bucuresti cu chirie, dar din cauza lipsei banilor micuta va fi obligata sa intrerupa tratamentul.
Daca cineva cunoaste o asociatie, sau daca doriti sa o ajutati pe aceasta fetita sa-si continue tratamentul, va rog nu ezitati sa o faceti.
Contul este : RO34RNCB0211112413660001 PARA IOANA ANDREEA BCR FILIALA VALENII DE MUNTE
adresa de email a Dnei Para este: gabi.para@yahoo.com


Aceasta fetita frumoasa are nevoie de ajutor!

http://gabitza-stefanescu.blogspot.com/2009/10/para-ioana-andreea-are-nevoie-de-noi.html

joi, 15 octombrie 2009

ANUNT PENTRU BINELE UNUI COPIL

O familie din Hunedoara urăşte de moarte ticăitul ceasului. Chiar în clipele astea, cancerul osos al fetiţei lor de 9 ani, Anamaria Boca, galopează spre metastază. Nouă zile, atât i-au mai rămas până atunci. Ultima şansă: operaţia la Viena, musai peste nouă zile. Nici o zi în plus.

Doctorii români au trimis-o acolo, aici n-au ce-i mai face. Clinica vieneză cere 30.000 de euro; părinţii fetei câştigă împreună nici 2.000 de lei: ea lucrează la croitorie, el – în fabrică.

Deocamdată au avut noroc, 5.000 de euro s-au strâns în câteva zile, de la prieteni, primărie şi câţiva afacerişti. Dar atât costă doar primele consultaţii la Viena. Mai rămâne de strâns restul… o avere pentru un orăşel ca Hunedoara.

“Mami, noi nu ne speriem, suntem cele mai tari”

Până acum trei săptămâni, familia Boca era fericită. Anamaria, singurul lor copil, nu făcuse o injecţie în viaţa ei în afară de vaccin şi nici nu călcase vreodată într-un spital. Sărea coarda, mergea pe bicicletă, se dădea cu rolele. Într-o seară s-a plâns că o doare piciorul drept. A doua seară la fel. În a treia zi, mama a dus-o la doctor.

După aia au curs toate, pe rând, ca într-un film de groază: radiologii, analize, ecografii, EKG-uri şi la urmă biopsia. Anamaria, copil alintat până acum, la spital a uimit pe toată lumea. La tomograf, de pildă, când au băgat-o în cutia aia pentru 45 de minute, zâmbea şi îşi încuraja mama: “Vezi, mami, noi nu ne speriem, suntem cele mai tari”.

La spital, cât a dormit cu mama în pat, o învelea peste noapte, să nu răcească. Când o vedea obosită, ea, copil, o trimitea pe mamă la somn, îngrijorată, ca un om mare. “La final, biopsia ţesutului moale tumoral a arătat clar că e cancer cu grad înalt de malignitate la peroneu. Zena, mama, m-a sunat imediat: sunt tâmpiţi că în cinci zile pot să spună aşa ceva, mi-a spus. Nu credea că e adevărat. Petre, tatăl, stă şi acum pe calmante. Piciorul drept al fetiţei e mai îngroşat cu doi centimetri decât cel sănătos. Medicina nu-şi poate explica de ce a apărut tumora şi când. Asta îmi spune că se poate întâmpla oricui, oricând, din senin”, ne spune Dana, prietenă a familiei. Lucrează cu Zena în fabrica de confecţii. În trei săptămâni, fetiţa s-a maturizat cât în cinci ani, zice. “După tot setul acela de analize, după două săptămâni de spitalizare, Anamaria atât a zis: «Doamne, mami, câte am mai putut să trec şi eu prin viaţa asta!»”.

10 lei, donaţia pensionarei amărâte

De şase zile, de când a început campania de donaţii pentru fetiţă, familia se bate cu timpul. Un adevărat război. Se numără banii strânşi şi zilele rămase până la metastază. Primul s-a mişcat învăţătorul, Tiberiu Dîscu: “Marţi, la ora 9, am aflat. Până la 11 împărţisem deja 450 de bileţele elevilor, cu anunţul umanitar, să le dea părinţilor şi diriginţilor; am continuat să împart pe la toate şcolile. Xeroxul din cancelarie a mers continuu, topurile de hârtie se duceau văzând cu ochii. Aşa, am strâns 3.000 de lei numai din clasa noastră. Un copil a venit cu 1.000 de lei, altul, sărac, cu 4 lei. Directorul a sunat pe la ziare, un jurnalist de la Radio România ne-a ajutat să facem un site de campanie. Vorbesc zilnic cu atâţia oameni, încât seara îmi încarc telefoanele şi după-amiază, pe la trei, trebuie să le reîncarc”.

De miercuri încolo, toate s-au derulat rapid, năucitor aproape. Mama a fugit la bănci, să deschidă conturi, apoi iar la spital şi iar pe la rude şi prieteni… “Într-o zi am făcut sute de afişe gratis, o ingineră ne-a tradus fişele medicale pentru Viena tot benevol. Duminică, la slujbă, se vor face colecte pe la toate bisericile din oraş, ortodoxe, catolice, penticostale sau reformate. Primăria ne-a dat 4.000 de lei. De la o singură bancă s-au strâns 5.000 de lei, în două ore jumate. La o întrunire a oamenilor de afaceri într-o singură oră am strâns 2.100 de lei. O pensionară amărâtă a trimis 10 lei, că atât mai avea. Doar o singură instituţie s-a supărat că am îndrăznit să punem un afiş pe geam”, zice Dana. Ieri era în centrul oraşului cu o cutiuţă pentru donaţii. O parte din bani au sosit datorită site-ului www.ajutorpentruana.info; sute de persoane au aflat povestea fetiţei şi mai departe au trimis linkul pe e-mail. În redacţia Gândul, de exemplu, mesajul s-a ivit din senin, pe mailul unui coleg.

Donatorul de la miezul nopţii

Alaltăieri la miezul nopţii, telefonul Danei a sunat din nou – era un donator din alt oraş, primise linkul pe e-mail, încercase să doneze online şi nu reuşise. Încăpăţânat, omul încerca să afle de la Dana cum poate face să dea şi el un ban. În timp ce vorbeam cu familia Boca, iar a sunat mobilul Danei. Erau trei măicuţe de la o mănăstire din Moldova. Voiau să doneze. Nimeni din familie nu le cunoaşte pe călugăriţe. “Vărul din Iaşi trebuie să fie. Sigur el a anunţat, că n-avea cine altul”, a şoptit tatăl. Apoi şi-a plecat privirea, ca şi cum ar fi mulţumit unei persoane invizibile.

Dar toate acestea sunt donaţii mici şi în ritmul ăsta e greu de spus dacă se vor strânge toţi banii în 14 zile. Mai toată Hunedoara a aflat de Anamaria, dar bogaţii oraşului n-au apărut până acum cu o sumă mai importantă.

Ce poţi cumpăra cu 25.000? Răspuns: “Operaţia mea”

În vremea asta, din dormitorul ei, fetiţa visează la ce se va face când va creşte. Poliţistă. Dar ca să ajungă la asta ştie că e musai să fie joi la 11 la spital la Viena. Şi e chiar bucuroasă, fiindcă la joacă fetiţele i-au povestit cum că oraşul e plin de carusele şi de parcuri pentru distracţii. Şi-a calculat ea că Viena trebuie că e un oraş ceva mai mare decât Hunedoara şi cu mai multe ambulanţe decât Timişoara. La spital o să-şi ia cu ea “patul mare” – un cearceaf cu clovni coloraţi de când era ea bebeluş, un pui de pernuţă de acasă şi… pe iepuraşele de pluş Ana şi Alexandra. “Ana e cea roz, Alexandra cea albă, amândouă sunt la fel de pufoase. Acum stau îmbrăţişate fiindcă sunt verişoare”, râde fetiţa. L-ar lua cu ea la spital şi pe motanul viu Jonică, şi pe câinele Nero, şi pe hamsterii Ţuţa şi Ţuţu, să fie acolo toţi când îşi revine din anestezie. Asta, desigur, dacă se vor strânge toţi banii pentru intervenţie. “Ce poţi cumpăra cu 25.000 de euro: o casă, o maşină?”, am întrebat-o pe fetiţă. “Operaţia mea”, ne-a răspuns.

Donaţiile se pot depune în conturile următoare:
RO61 BTRL 0630 1201 U109 90XX RON
RO36 BTRL 0630 4201 U109 90XX EUR, Banca Transilvania sucursala Hunedoara, Boca Zenaida Daniela
Cod Swift Banca Transilvania BTRLRO21HD1

RO19 RNCB 0160 1122 8164 0001 RON
RO89 RNCB 0160 1122 8164 0002 EUR, BCR, sucursala Deva, Boca Zenaida Daniela
Cod Swift BCR, RNCBROBUXXX

www.ajutorpentruana.info

duminică, 28 iunie 2009

În fiecare zi...

În fiecare zi mor câte puţin câte puţin
Precum iasomia gândului de taină
Ce nu mai simte pământul-n rădăcini,
Tot mai istovite frunzele se-nclină...
Moare tot frumoasă ca şi în viaţă,
Chiar şi uscată esenţa ei transcende
...lumea...

sâmbătă, 27 iunie 2009

Chipul de abis...

Chipul de abis fuge de privirea mea
Ce ar vrea să îi mângâie ochii,
Pentru o clipă măcar...
O clipă cât un univers,
Venit de atât de departe
Să caute un nou înţeles
Străvechii taine care ciclurile străbate

Peste toate respiraţia Divinului
Încet...încet...răzbate...

Firele inimii...

O mare de durere...
Se revarsă peste suflet
Totul e atât de adânc...

Şi e atâta linişte,
Nepământeană parcă...
Umbre în asfinţit
Plutesc pe ape...

Firele inimii...
Se desfac deşarte,
Îmbrătisând
Tot ce e în noapte...

Fluturii zâmbetului...

Dedicată lui Bibo

Azi sunt plecat departe de abis,
Pe cărări de zâmbete şi vis,
Ce atât de adânc mă îmbie...

Când mă ating de sufletul tău în şoaptă
Mă înfior ca păşind într-un paradis,
Antic dar şi nou deopotrivă...
Ce pe toate le adună cu mare grijă,
Le mângâie şi le trimite-n lume
Sub formă de fluturi zâmbet,
Ce prin bătăi de aripi de vrajă
Trezesc inimi la o nouă viaţă
Lotuşi înflorind pe ape...

luni, 11 mai 2009

Oare cine mă tot învie?

Azi am murit...cerneam sunete în inimă
Şi m-am umplut aşa de mult de toate cele...
Încât sufletul nu a mai putut de preaplin
A murit...s-a topit...
Şi cineva îl tot învie...
La masa morţii gerul îl îmbie
Să uite iar şi iar de mine
Oare cine mă tot învie?

Nici un pretext...

Noaptea e plină de strălucirea fiinţei,
Senină e inima mea dacă iubirea ta
Imi mângâie lin sufletul în asfinţit...

Nici un pretext pentru a fi fericit
Nu mai caut de acum...doar să respir
În grădina de iasomie a inimii tale
Noaptea intreagă...

Lumea nebună - repost

Lumea nebună...pustie în vânt...
Îşi răspândeşte praful peste speranţele noastre...
În noapte un duios cânt...le plânge...deşarte...

duminică, 10 mai 2009

Inchinare în galben...

Inchinare în galben privirii tale
E absolutul dar ce ti-l pot oferi...
A trebuit să plec departe tare,
De tine, de soare...
Uscat, ardeam incet şi istovit,
Întorcandu-mă acum te-am zărit
Pe câmpul galben adunand florile,
Florile nemuririi clipei de vis
Prinse-n părul tău lin şi duios...
Am îngenuncheat...

vineri, 24 aprilie 2009

Prima noapte de primăvară...

Adânc gândul se îndreaptă-n asfinţit
Într-o neclintită călătorie parcă fără
De sfârşit...
Dar iată că în această seară de mister
Totul îmbracă o lumină altfel decât ieri
Amurgul-şi poartă pe aripi necuvintele
Unui început timid şi pur de primăvară...

Lumina nopţii te-nconjoară-n valuri
Valuri de tăcere sacre de negând
Templu corpul îţi devine printre stele
Sfântă rătăcire într-un adânc labirint
De lacrimi şi putere...

Aşa îţi pare prima noapte de primăvară...

Norii...

Mintea mea priveşte norii
Nici unul nu vrea să înhaţe...
Liberi,
Îi lasă să plece...

Timpul nostru...

Uitat-am oare că timpul nostru este trecător,
Apăsat-am eu pe cronometru când pe lume am sosit...
Oricum altcineva îl va opri să mă odihnească
Blând în inima sa...

Atâta ştiu..

sâmbătă, 18 aprilie 2009

Sufletul adânc...

Sufletul, adânc izvor de apă vie
Se învolbură spre inima ta
Căutând un leac de dulce alint,
Miros de sacru şi negând din tine
Aprins în focul inimii tale
Nici o şansă să fugă nu are...
Doar să cadă în visele tale ascunse
De un tainic vesmânt...
De lumină şi stele,
De rai şi de candoare...

A

Dincolo de tot ce s-a spus în lume
A e totul,primul din cei născuţi în fire
Ce ne-a arătat cum se poate aşa cuminte
Să înceapă şi să se termine în Sine...

Semnul lui e atât de clar oriunde l-ai scrie
Aş vrea să vi-l dăruiesc scris din mine
Ca pe o făptură de vis şi de smirnă
O zbatere de suflet alături de lumina din voi

Zborul lui A cel infinit spre soare

joi, 16 aprilie 2009

Ochii...

Ochii nu văd frumuseţea ascunsă
Valurile mării se ascund de noi
În noi...

Peştii fiinţei eterne ne scapă
Din năvoadele neîgrijite şi rupte
Pline de mizerii...

Doar nişte alge despletite azi
Am pescuit...
Şi o meduză singură şi tristă,
Rătăcită-ntre ţărmuri şi stele...

Chiar şi pe un tigru...

Chiar şi pe un tigru îl incearcă trecător,
Lacrimi de dor...

Râu de cuvinte...

Mă joc prin cuvintele zâmbitoare
Certându-le pe cele aspre şi-nciudate,
În mine le adun pe toate primitor
Pe unele le mângâi, pe altele le cert,
Părţi din mine ele duc apoi spre zări
Precum şi păsările-şi duc dorul neostoit,
De lumină şi plutire, peste mările păgâne...

Un râs de necuvinte făurit-am în noapte
Ca un opus pentrz cearta ta amară...
Un dor de necuvinte am adunat din vise
Pentru a uita de neagra ei suflare...
Un dor de patimi necuvinte-am ispitit
Cerând sinelui să se topească-n ele
Ca un contrapunct pentru nopţile grele...
Un basm fără cuvinte adunat-am din mine
Pentru a rosti povestea eternităţii,
Clipei din mine...Ce încercare...
De a nărui absenţele, nălucile din minte
Ce incercare de a întrupa preaplinul inimii
Dincolo de mine...

marți, 14 aprilie 2009

Orbitor

Nu sunt nici corp, nici suflet
Aroma fiinţei tale
Picurată...
În fluturi de mătase şi jad
Peste inima mea
Ce forme minunate ale făpturii
De vis şi de stea...
Orbitoare
Mă cuprind...

Străjuind o străveche pagodă...

Mă simt uneori atât de om lângă tine
Ca şi cum aş privi un vârf de munte...
Mă faci să mă simt ca o statuie
Străjuind o străveche pagodă...

Nu departe de mine...

Păşesc spre frica cea adâncă
Îi caut privirea amară...
Vreau să îi spun:
Nu mă trimite iar departe
De mine...
Nu mă mai goni iarăşi
Pe lună...
Fii mai bine generoasă haino
Şi muşcă senină...pe faţă...
Nu te mai ascunde
Mai bine aşa:
Să te privesc în toată splendoarea ta
Făptură de abis...

marți, 7 aprilie 2009

Renaştere...

Am suferit şi credeam că n-o să mai revin...
N-aveam putere şi sufletul mi-era cuprins de spasme
Febra gândurilor mă cuprinsese în umbre amăgitoare
Nu mai aveam ochi să văd lumina dimineaţa...

Nu ştiu...Soarta a vrut să fiu salvat de întuneric...
Oameni ca şi mine m-au îngrijit iubitori
Mi-au răcorit fruntea înfierbântată şi lovită,
Mi-au alinat buzele arse de deşerturi aspre
Sufletul sfărâmat l-au topit şi apoi l-au dăltuit...

Într-un arbore uscat aproape-ntregime
Au trezit mugurii vieţii şi ai speranţei
Din braţe negre şi-ntărite s-au ivit
Două raze calde şi înviorătoare...
Din ochii cuprinşi de febre şi tristeţi ucigătoare
Două izvoare reci de munte şi sprinţare...
Din sufletul prăpastie de durere-ncinsă
Un munte încununat de Soare...

Corpul de stea...

Ţi-am atins corpul de stea...mintea a pierit
Eliberând sinele adânc din închisoare
Lumină necuprinsă...cântă inima-n mine
Sonetul nopţilor senine...
Ce mi le transformi în nestemate vii...
Cutremurătoare...paradis de zâmbet al fiinţei...
Fără tine mi se pare...
Că sunt robit într-un abis...

GUST DE MIRT ŞI DE FIERE..

Un freamăt în gând...
Satira spiritului adânc
Se repede muşcând
Gust de mirt şi de fiere...

În ceaţa dimineţii...

În ceaţa dimineţii mi-am privit sufletul
Alăturându-se unei caravane albastre
Şi dispărând printre şiruri albe şi reci
Nu ştiu când se va întoarce...
Dar îi urez încă de astăzi un cald
Bine-ai venit, trimisule în lume
Să cauţi un alt albastru, poate mai deschis...

duminică, 5 aprilie 2009

Iasomia gandului de taină...

Iasomia gândului de taină
E puterea ta...
Eternă şi misterioasă,
Din sclavia ei nu mă pot
Elibera nicicum...
Dar să îmi pară rău
Nici gând că-mi pasă...

Un zâmbet...

Un zâmbet sfios şi înrobitor ca o rodie
În asfinţitul pur o lume îmi pare
Ce îşi găseşte sensul din adânci tipare...
Luna rotundă şi veche îmi aduce aminte
Iar de tine...şi gândul tresare,
Sărutându-ţi paşii din sufletul meu...

Sufletul la izvoarele spiritului...Re-post

Sufletul la izvoarele spiritului...
Aprinde stelele fiinţei,
Coboară visul pe aripile abisului,
Ridicând voalul...
De pe treptele Nepermisului

Anotimpurile sufletului...

curg cu anotimpurile...imbratisat de natură...uitand de toate cele umane...negand orice urmă...

la portile vechii cetati căzută-n ruina...pădurea cuprinde totul in bratele ei...mă las uitat...hipnotizat de tainele ei...departe de om...să ma transforme-n vânt adânc de necuprins...imposibil de prins de mintea haină...

să curg spre soare...sa curg spre văi...sufletul uşor să-mi adie...
şi noaptea să coboare cu dor...pe varfurile pline de vise...

joi, 2 aprilie 2009

Soarele negru...

Soarele negru apune în inimă,
Nadirul sorţii se aprinde-n infinit
Mister de-adânc şi necuprins...

Visul stepei...

Visul stepei şi cântecul tău ca un uliu uriaş mă urmăriră
Refugiat la porţile oraşului căzut în uitare şi vis,
Mă ascund printre umbrele cu frică de lumină...
Ochiul inimii tale mă caută fără încetare...

Izvor--re-post

Sufletul adânc izvor de apa vie,
Se învolbura spre inima ta
Căutând un leac de dulce alint...

Aprins în focul inimii tale,
Aromă de sacru şi negând,
Nici o şansă să fugă nu are...

Doar să cadă-n gândurile tale
Ascunse de un tainic vesmânt...
De rai şi de candoare

Primăvara...ca tot a venit primvara

Primăvară,
Zâmbetul tău adie şi învie
Tresăriri de mult uitate,
Din anii cei cu soare
Şi floarea fiinţei mele
Spre tine se ridică
Simţind parfum de iasomie,

Primvară,
Raiul bucuriei mele...

marți, 31 martie 2009

Curg...

Pe malurile oceanului universului
Curg în infinit...
O secundă e o zi,
O viaţă o lume,
Ascult respiraţia ta,
Un anotimp plin de culoare,
Sunete şi vânt,
Praf de stele în inima mea...
Şuvoi de lumină nespusă
În noapte peste suflete...

sâmbătă, 28 martie 2009

Tainicul sfat...

Gândul blând al înserării poposi în inima mea...
Îndemnând făptura la tainicul sfat de dincolo de veac
Vechea agoră a fiinţei brusc se animă...
La vederea spiritului în lanţuri...

Oare pentru ce va mai fi judecat?
se întrebă toate ale fiinţei...
Oare iar a îndrăznit să fărâme
Portile tiranicului stat
Condus de mintea cea neiertătoare...

Sentimentele murmură şi parcă nu aprobă...
Egoul...avocat al acuzării atacă cu nesaţ
Cine să îl apere oare pe fostul împărat al fiintei?

Iărăşi va fi întemniţat în minele adânci ale fiinţei
Departe în hăuri ce parcă nici nu ştim că mai există...
Să se scuture din lanţuri oare va mai putea...
Ca să sfideze cu privirea senină absurdul nostru sfat?

Lumea nebună...

Lumea nebună nu plange nici după inima ei...
Râsul zgomotos se încinge puhoi,
Presărând otravă şi sânge şuvoi
Pe altarul luminii prea blânde...
Vrând să o preschimbe-n noroi

Iluzie deşartă

Râul cosmosului...

Râul cosmosului...luminat de stele...
Şi aprins de viforul gândurilor mele
Să se verse în oceanul liniştii eterne
Ar vrea...

Îmbrăţişati de Creator...

Re-post ...Sufletul la izvoarele spiritului...

Sufletul la izvoarele spiritului...
Aprinde stelele fiinţei,
Coboară visul pe aripile abisului,
Ridicând voalul...
De pe treptele Nepermisului

miercuri, 25 martie 2009

Ale tale...

Mâna păstrează amintirea parfumului tău...
Inima adierea atingerilor tale...
Mai ales ale celor neatinse prin materie
Ci prin darul ascuns al mişcărilor subtile...
Energii atât de nedescris...înălţatoare...
Pline de sentimente şi vise...
Ce nu pot fi numite nicicând...
Ale tale

Gânduri rebele...

Şirag de gânduri rebele...
Aşa imi pare făptura ta
Să o îmblânzesc aş vrea...

Dar dacă mă ard
Dispar pe vecie...
În tine

Ce gând minunat...

Mâinile tale...

Sufletul pătrunse adanc in cosmos
Căutând să vadă
Linistea pierită în abis...
Mâinile tale sunt stele,
Călăuzele mele...
Dincolo de timp si de spatiu...
Prin stepa sinelui pur...

miercuri, 18 martie 2009

Sufletul ca un copil...

Sufletul ca un copil
Se joacă...
Aleargă printre sfere îndepărtate
Şi cănd le atinge...
Sunete stranii îi cutremură
Întreg universul...

Cu un îndemn plin de haz
Şi nebunie...MĂ ARUNC...
Râs albastru,
Îmbietor de fericire...

Luna...

Luna reflectată în lac...
Peştii ar vrea să o înghită

Deşi nu e toamnă..re-post---Seară de toamnă

Seară de toamnă...vânt de nefiinţă peste inima mea...
Ploaia cea rece îmi picură în suflet
Milioane de boabe de a nu mai exista...
Văntul hain îmi bate fiinţa
Cu biciul indiferenţei coapta în vicii...
Oare ce motiv ar mai putea exista?

Focul destinului

Vântul inimii mele se tânguie...
Dorinţa de vid e asa de mare
Că doare...
Visul etern al nopţii,
Suflet căzut în focul destinului...

Vis straniu

Vis straniu de etern si de candoare,
Lumea cenuşă îşi strigă GLORIA...
Măscăriciul râde cu poftă
Voluptatea egoului se năruie,
în pripă...

duminică, 22 februarie 2009

Re-post--Duminică dimineaţa

Duminică dimineaţă...
Liniştea raiului a coborât pe pământ,
Îmbiind mintea la rugaciune şi negând...
Toate cele ale fiinţei se aşează lin
Pe treptele scării dinspre pământ spre cer

Infinitul pare mai aproape o clipă...
Făptura noastră de stea
Făurită-n creuzetul energiilor primare
Parcă ar vrea să se topească
Înapoi în casa ei cerească...

Nici ea,mintea,
Războinicul hain,nu se mai răzvrăteşte
În calea spiritului senin...
Conştiinţa vie
Sculptată-n anii de mirt şi de măslin
Se priveşte ochi în ochi cu ea insăşi...
Căutând sclipirea de dincolo de vis

Nu mai stiu

Nu stiu cum mai sunt
Si chiar de as mai sti
Mai bine nu ar fi....
Purtat prin valurile oceanului vietii...
Norocul meu,
Fiind doar o mica frunza tot reusesc sa scap
Şi sa mai ajung la mal din timp in timp...
Atunci ma ia unul sau altul in mana:
Ia uite frunza asta de departe a venit...
S-a ratacit...

Si ma arunca iar in valuri,
Dansul existentei iar incepe,
Iar si iar...

duminică, 8 februarie 2009

Pe alt drum...

Trupul mi-l înfăşor în steagul uitării...
Maestre...patru salve de tun
Apoi liber la whisky şi rum,
Departe voi fi pe alt drum...

Spune inimii să ceară...

Spune inimii să ceară de la Împăratul său
Florile neiubirii...
De folos iţi vor fi când vei fi iar în pericol

Cu un simplu inspir
Toată înselarea va fugi de la tine...
Alungată ca de un vifor tainic, fioros

Re-post--Iarnă....

Aroma ascetică a iernii mă-nfioară...
Trupul aşezat în echilibrul cer-pământ...
Parfumul aspru de aloe mă-nconjoară
Mintea adunând...

Aerul rece mă curăţă şi mă binecuvântează...
O...Iarnă...
Sufletu-mi coboară-n tine adânc...
Ca într-o veche si severă mănăstire
De piatră şi argint...

Până la dulcea primăvară...timp răsfrânt...
Tainic prilej de adancă sfântă reculegere,
Îmbiere la meditatie si necuvânt...

Aerul rece al iernii...dansul fulgilor de nea...
Vârtej al transcendenţei peste fiinţa mea.

luni, 2 februarie 2009

Ibisul tainic

Ibisul bătu de trei ori din aripe,
Chemând spiritul la tainicul sfat...
Degrabă se sui acesta şi porni cu dor aprins
Spre zarea adâncă...unde deja...
Se auzea al prietenilor glas...

Vis pe aripi de vânt

Vis de adânc si de candoare...
Să te împlinesc aş vrea,
Mii de stele călătoare
Îmi şoptesc sublimele mistere...

Purtată pe aripi de vânt,
Atât de aproape,
Să te simt...
Departe de chinul spatiului
gol al inimii...
aş vrea

miercuri, 28 ianuarie 2009

Re -post--Privirea eternă

Privirea eternă plânse un anotimp...
Apoi din lacrimi înfloriră cireşii
Amintiri chinuitoare cu arome nebune
Dar s-au scuturat şi florile anume
Până şi vremea parcă a murit
Prin vene nu mai simt nimic
Doar frunzele soartei purtate de vânt
Se fugăresc pe aleile pline de şoapte...

marți, 27 ianuarie 2009

Sufletul la izvoarele spiritului...

Sufletul la izvoarele spiritului...
Aprinde stelele fiinţei,
Coboară visul pe aripile abisului,
Ridicând voalul...
De pe treptele Nepermisului

Ce părere aveti despre....?

Ce părere aveţi despre o idee a lui Dalai Lama Tenzin Gyatso şi anume-- să priveşti tot ceea ce ţi se intâmplă ca şi cum s-ar întâmpla unei alte persoane, altcuiva... să analizezi tot ceea ce simţi de parcă ar fi trăirile altcuiva...

Cum ar fi Lumea fără....

Cum ar fi lumea fără poezie--si aici nu ma refer la palidele mele incercari--eu scriu pt mine ca să mă exorcizez de daimonii mei --ma refer la poezia care va place vouă, fiecăruia...cum ar fi fost si cum ar fi lumea fără poeţi...pur şi simplu?

luni, 26 ianuarie 2009

Răbdare

Vraja lumii îşi aruncă năvodul,
Plin de capcane ameţitoare,
Nimeni să le reziste nu poate...
Oare mai există scăpare?

Viaţa fără vicii...imposibilă...
Dorinţele mii şi mii
Permanent le animă...
Mortificarea nu le poate învinge

Dar ce poate oare?

Răbdarea...

joi, 15 ianuarie 2009

Cine oare?

Enigma trupului şi a minţii
Spiritul o contemplă impasibil...
La ce bun atâta tulburare,
Din cer pana-n pământ

Dincolo de miile de forme
Prinse-n amarul bucuriei
Şi-n extazul tristeţii...
Nemurirea exuberantă a durerii...

Cine să dezlege?
Ceea ce nu poate fi măcar zărit
De ochii muritorilor...

Aroma de cireşe amare
mă obsedează neîncetat...

marți, 6 ianuarie 2009

TALISMAN

Sferele vânt, aprinse-n negând
Se avântă-n adanc viul fiinţei
Să prinda pestele melancoliei...
Să faca din solzii lui
Talisman contra urii...
Şi din pielea si oasele lui...
Untura ciudatei fapturi...
Un leac de vis ...pentru lupta cu demoniiî