sa nu uitam că pâna şi Isus a plâns...a plâns în gradină cand a fost om ca noi...a plâns ca noi...apoi a plâns de durere cauzată de noi...apoi a plâns de mila noastră...si nu in ultimul rând pentru iertarea noastră...
sunt atat de frumoase lacrimile uneori incat e pacat sa le strangi chiar pe toate in interior...
4 comentarii:
calea roninului si a tigrului..e stranie si ciudata..onoarea si demnitatea..strang lacrimile interior..orice il incearca..va merge mai departe
sa nu uitam că pâna şi Isus a plâns...a plâns în gradină cand a fost om ca noi...a plâns ca noi...apoi a plâns de durere cauzată de noi...apoi a plâns de mila noastră...si nu in ultimul rând pentru iertarea noastră...
sunt atat de frumoase lacrimile uneori incat e pacat sa le strangi chiar pe toate in interior...
se numara printre poeziile mele preferate (Haziel)
tot am zis sa imi spui care iti sunt mai aproape...
Trimiteți un comentariu