Aroma ascetică a iernii mă-nfioară...
Trupul aşezat în echilibrul cer-pământ...
Parfumul aspru de aloe mă-nconjoară
Mintea adunând...
Aerul rece mă curăţă şi mă binecuvântează...
O...Iarnă...
Sufletu-mi coboară-n tine adânc...
Ca într-o veche si severă mănăstire
De piatră şi argint...
Până la dulcea primăvară...timp răsfrânt...
Tainic prilej de adancă sfântă reculegere,
Îmbiere la meditatie si necuvânt...
Aerul rece al iernii...dansul fulgilor de nea...
Vârtej al transcendenţei peste fiinţa mea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
cautare, transformare, asteptare, suflet, sentimente, cuvinte....si ...peste toate parca se aseaza voalul uitarii in timp.Oare ce ramane din toate astea? (Haziel)
eu unul consider cuvintele --unor maestri zen de exemplu care imi sunt mai apropiati mie sau ale altor poeti ganditori scriitori--MAI VII DECAT CE VORBESC MAJORITATEA OAMENILOR ASA ZIS vii--ho ho
viatamoarteviatamoarte ...in fapt nu este nici o intrerupere ...deci unde sa fie uitare...
2 porci la un club de spiritism ....OARE EXISTA VIATA DUPA craciun???????
aici nu ne deosebim prea mult de ei fratii nostri
ramane..este un ceva ce se transmite de la o generatie la alta..ca un fir de aur calauzitor...acea minte universala...nimic din ceea ce zamislesti nu se pierde ci se aseaza intr-o mare carte de unde va putea fi accesat da catre fapturi similare energetic...
cum altfel ne-*am putea explica faptul ca ne simtim atat de improspatati de cuvintele unor oameni ce au trait si acum 2000 de ani chiar --isus, buddha si atatia si atatia
fantasica ultima postare..intradevar doar cei cu aceeasi incarcatura energetica pot patrunde mesajul de peste veacuri..pot empata..simti viu si astazi tot..incercand sa inteleg mental trairile lui Iisus..mi-am descoperit inima..durerea..suferinta..iubirea...si m-am cuibarit in inima universului..sa stii Kaiso ca intradevar nimic nu se pierde..ca si tine ii simt vii pe cei ce teoretic cica n-ar mai fi..sau Budha...
mi-a venit din zen...pe filiera firului de aur...
da asa e --si eu simt mai vii unii oameni plecati de sute si mii de ani...mai vii decat multi care respiră...
era o pveste cu un intelept indian..cică vine unu in vizita unu mare nobil ...bogat, puternic..
si dă să intre cu forta...discipolul de la usă...asteptati maestrul a yis ca se odihneste 2ore...Mă tu stii cine sunt eu si intră cu aroganta...
vazandu-l singur pe astru il intreba...maestre da nu va simtiti singur, va simţiţi bine aşa?-cum rezistaţi?
Si maestrul...Inante de a intra tu nu eram singur...
Acum după ce ai intrat tu chiar că sunt singur.....
Trimiteți un comentariu