Duminică dimineaţă

Duminică dimineaţă...
Liniştea raiului a coborât pe pământ,
Îmbiind mintea la rugaciune şi negând...
Toate cele ale fiinţei se aşează lin
Pe treptele scării dinspre pământ spre cer

Infinitul pare mai aproape o clipă...
Făptura noastră de stea
Făurită-n creuzetul energiilor primare
Parcă ar vrea să se topească
Înapoi în casa ei cerească...

Nici ea,mintea,
Războinicul hain,nu se mai răzvrăteşte
În calea spiritului senin...
Conştiinţa vie
Sculptată-n anii de mirt şi de măslin
Se priveşte ochi în ochi cu ea insăşi...
Căutând sclipirea de dincolo de vis

Liniştea furată fiinţei se întoarce către sine

Tu unde eşti?