Azi am murit...cerneam sunete în inimă
Şi m-am umplut aşa de mult de toate cele...
Încât sufletul nu a mai putut de preaplin
A murit...s-a topit...
Şi cineva îl tot învie...
La masa morţii gerul îl îmbie
Să uite iar şi iar de mine
Oare cine mă tot învie?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
citind poezia...parca nu ma mai speria asa tare gandul mortii;poarta spre viata - asta pare a fi moartea (Haziel)
depinde cum o privesti...finalul plin de groaza a ceea ce este aici...sau un nou inceput plin de perspective...
Trimiteți un comentariu