luni, 11 mai 2009

Nici un pretext...

Noaptea e plină de strălucirea fiinţei,
Senină e inima mea dacă iubirea ta
Imi mângâie lin sufletul în asfinţit...

Nici un pretext pentru a fi fericit
Nu mai caut de acum...doar să respir
În grădina de iasomie a inimii tale
Noaptea intreagă...

4 comentarii:

nakudo spunea...

asta cred ca ne daruie divinitatea..pacea..acceptare si arome mereu noi..pe care nu le poti simti altundeva..

Anonim spunea...

tacerea,
se asterne peste fiinta intreaga;
spatiu imens deschide
trairea din plin, bucuria iubirii.
(Haziel)

Kaiso spunea...

da nakudo noi oamenii nu prea reusim sa ne daruim prea multe unii altora ...nu reusim sa ne daruim nici noua...dar Dumnezeu poate...

Kaiso spunea...

cat de frumos spui tu acolo ...si cat de pozitiv...spatiu imens deschide...perspective...noi drumuri...noi incercari...cand totul pare a se narui prea des...
...grazie