Gândul blând al înserării poposi în inima mea...
Îndemnând făptura la tainicul sfat de dincolo de veac
Vechea agoră a fiinţei brusc se animă...
La vederea spiritului în lanţuri...
Oare pentru ce va mai fi judecat?
se întrebă toate ale fiinţei...
Oare iar a îndrăznit să fărâme
Portile tiranicului stat
Condus de mintea cea neiertătoare...
Sentimentele murmură şi parcă nu aprobă...
Egoul...avocat al acuzării atacă cu nesaţ
Cine să îl apere oare pe fostul împărat al fiintei?
Iărăşi va fi întemniţat în minele adânci ale fiinţei
Departe în hăuri ce parcă nici nu ştim că mai există...
Să se scuture din lanţuri oare va mai putea...
Ca să sfideze cu privirea senină absurdul nostru sfat?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
pur si simplu ma simt infiorata...atat de in suflet
au inebunit...salcamii
reamintirea sinelui ne infioara pe cei care mai simtim...mai ales primăvara...
si in tratatele vechi de yoga sau zen nu se recomanda inceprerea unui modul de practica iarna si nici vara cand e cel mai cald...primvara e cea mai recomandata si de taosti ca fiind anotimpul cel mai propice fiind un anotimp al ascensionarii energiilor in intreaga natura deci si in fiintele noastre
si cand tratate respectabile din 3 mari cai spirituale spun acelasi lucru...hmmmm.....
ca sa nu mai spun ca Tudor Gheorghe e un mare invatat...un mare mistic...stie el ce spune acolo in primavara simfonica...acel album minunat...cu melodii ca in toate albumele sale ce transpun poezii pe muzica...
poezia e tot o initiere in ceea ce e mai frumos...in realitatile vizibile si invizibile...in fapt ambele unite realizeaza TOTUL
da...ma regasesc in tudor gheorghe
mi-a placut asa de mult la el...Cu Isus în celulă...cat de mult exprimă...
el ma duce seara de capastru..la pasuni....
Trimiteți un comentariu