Sufletul ca un copil
Se joacă...
Aleargă printre sfere îndepărtate
Şi cănd le atinge...
Sunete stranii îi cutremură
Întreg universul...
Cu un îndemn plin de haz
Şi nebunie...MĂ ARUNC...
Râs albastru,
Îmbietor de fericire...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Imi plac poeziile tale. Profunzime, sensibilitate si inocenta intr-un buchet.
cred ca doar vazand totul cu inima de copil ne putem redescoperi
cred ca trairea de copil..e legata de ingerul fiecaruia
daca nu iti poti regasi inocenta in serioasa meditatie...nu poti deschide...poarta fara cheie...
imi lipsesc-trairile tale.unde ai zburat?sant sigura ca ai gasit cheia si acum esti in serioasa meditatie-chiar imi lipsesti
uneori sunt plecat atat de departe incat aproape ca uit să mă mai întorc...
ma bucur..ca ai revenit..dar daca trebuie sa ramai pe poarta ce ai deschis-o ..stiu ca ai sa astepti sa te ajung din urma
când voi pleca de tot îţi voi şopti...să te bucuri pentru mine...
Trimiteți un comentariu