O mare de durere...
Se revarsă peste suflet
Totul e atât de adânc...
Şi e atâta linişte,
Nepământeană parcă...
Umbre în asfinţit
Plutesc pe ape...
Firele inimii...
Se desfac deşarte,
Îmbrătisând
Tot ce e în noapte...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
Citit toate poeziile si am observat ca sunt destul de putine comentarii si m-am gandit ca lipsa lor e de bine. Daca o poezie e buna iti spune tot ceea ce are de spus astfel incat nu mai au rost comentariile. Oricum toate spun ceva intr-o forma incantatoare :)
in sfarsit ti s-a facut mila...grazie...era si timpul...de cand te asteptam...
da sa stii ca o floare nu aduce primavara in inima mea...vreau un buchet mare de tot...
prezenta daca nu este si semnalata din cand in cand nu e intotdeauna simtita...mai ales la distanta...
din pacate nu sunt paranormalul ala de la ddtv sau otv care duce mana la nas si in 5 secunde maxim stie orice , simte orice...
sau din fericire...
superba poezie...nu amce sa comentez...doar zic ca m-a atins
cred ca exista un loc in care, noi oamenii, suntem la fel.....si acela e inima ; (Haziel)
Boa noite,meu querido amigO..Passei aqui para ler seus textos,na verdade não consigo traduzir tudo,mas o que consigo ler é muito lindo..parabens,poeta!!È sempre uma alegria muito grande vir qui visitar voce..tenha uma linda noite!!beijos poéticos
Trimiteți un comentariu