Privirea eternă plânse un anotimp...
Apoi din lacrimi înfloriră cireşii
Amintiri chinuitoare cu arome nebune
Dar s-au scuturat şi florile anume
Până şi vremea parcă a murit
Prin vene nu mai simt nimic
Doar frunzele soartei purtate de vânt
Se fugăresc pe aleile pline de şoapte...
miercuri, 28 ianuarie 2009
marți, 27 ianuarie 2009
Sufletul la izvoarele spiritului...
Sufletul la izvoarele spiritului...
Aprinde stelele fiinţei,
Coboară visul pe aripile abisului,
Ridicând voalul...
De pe treptele Nepermisului
Aprinde stelele fiinţei,
Coboară visul pe aripile abisului,
Ridicând voalul...
De pe treptele Nepermisului
Ce părere aveti despre....?
Ce părere aveţi despre o idee a lui Dalai Lama Tenzin Gyatso şi anume-- să priveşti tot ceea ce ţi se intâmplă ca şi cum s-ar întâmpla unei alte persoane, altcuiva... să analizezi tot ceea ce simţi de parcă ar fi trăirile altcuiva...
Cum ar fi Lumea fără....
Cum ar fi lumea fără poezie--si aici nu ma refer la palidele mele incercari--eu scriu pt mine ca să mă exorcizez de daimonii mei --ma refer la poezia care va place vouă, fiecăruia...cum ar fi fost si cum ar fi lumea fără poeţi...pur şi simplu?
luni, 26 ianuarie 2009
Răbdare
Vraja lumii îşi aruncă năvodul,
Plin de capcane ameţitoare,
Nimeni să le reziste nu poate...
Oare mai există scăpare?
Viaţa fără vicii...imposibilă...
Dorinţele mii şi mii
Permanent le animă...
Mortificarea nu le poate învinge
Dar ce poate oare?
Răbdarea...
Plin de capcane ameţitoare,
Nimeni să le reziste nu poate...
Oare mai există scăpare?
Viaţa fără vicii...imposibilă...
Dorinţele mii şi mii
Permanent le animă...
Mortificarea nu le poate învinge
Dar ce poate oare?
Răbdarea...
joi, 15 ianuarie 2009
Cine oare?
Enigma trupului şi a minţii
Spiritul o contemplă impasibil...
La ce bun atâta tulburare,
Din cer pana-n pământ
Dincolo de miile de forme
Prinse-n amarul bucuriei
Şi-n extazul tristeţii...
Nemurirea exuberantă a durerii...
Cine să dezlege?
Ceea ce nu poate fi măcar zărit
De ochii muritorilor...
Aroma de cireşe amare
mă obsedează neîncetat...
Spiritul o contemplă impasibil...
La ce bun atâta tulburare,
Din cer pana-n pământ
Dincolo de miile de forme
Prinse-n amarul bucuriei
Şi-n extazul tristeţii...
Nemurirea exuberantă a durerii...
Cine să dezlege?
Ceea ce nu poate fi măcar zărit
De ochii muritorilor...
Aroma de cireşe amare
mă obsedează neîncetat...
marți, 6 ianuarie 2009
TALISMAN
Sferele vânt, aprinse-n negând
Se avântă-n adanc viul fiinţei
Să prinda pestele melancoliei...
Să faca din solzii lui
Talisman contra urii...
Şi din pielea si oasele lui...
Untura ciudatei fapturi...
Un leac de vis ...pentru lupta cu demoniiî
Se avântă-n adanc viul fiinţei
Să prinda pestele melancoliei...
Să faca din solzii lui
Talisman contra urii...
Şi din pielea si oasele lui...
Untura ciudatei fapturi...
Un leac de vis ...pentru lupta cu demoniiî
Abonați-vă la:
Postări (Atom)