Oare cine mă tot învie?

Azi am murit...cerneam sunete în inimă
Şi m-am umplut aşa de mult de toate cele...
Încât sufletul nu a mai putut de preaplin
A murit...s-a topit...
Şi cineva îl tot învie...
La masa morţii gerul îl îmbie
Să uite iar şi iar de mine
Oare cine mă tot învie?

Nici un pretext...

Noaptea e plină de strălucirea fiinţei,
Senină e inima mea dacă iubirea ta
Imi mângâie lin sufletul în asfinţit...

Nici un pretext pentru a fi fericit
Nu mai caut de acum...doar să respir
În grădina de iasomie a inimii tale
Noaptea intreagă...

Lumea nebună - repost

Lumea nebună...pustie în vânt...
Îşi răspândeşte praful peste speranţele noastre...
În noapte un duios cânt...le plânge...deşarte...

Inchinare în galben...

Inchinare în galben privirii tale
E absolutul dar ce ti-l pot oferi...
A trebuit să plec departe tare,
De tine, de soare...
Uscat, ardeam incet şi istovit,
Întorcandu-mă acum te-am zărit
Pe câmpul galben adunand florile,
Florile nemuririi clipei de vis
Prinse-n părul tău lin şi duios...
Am îngenuncheat...

Prima noapte de primăvară...

Adânc gândul se îndreaptă-n asfinţit
Într-o neclintită călătorie parcă fără
De sfârşit...
Dar iată că în această seară de mister
Totul îmbracă o lumină altfel decât ieri
Amurgul-şi poartă pe aripi necuvintele
Unui început timid şi pur de primăvară...

Lumina nopţii te-nconjoară-n valuri
Valuri de tăcere sacre de negând
Templu corpul îţi devine printre stele
Sfântă rătăcire într-un adânc labirint
De lacrimi şi putere...

Aşa îţi pare prima noapte de primăvară...

Norii...

Mintea mea priveşte norii
Nici unul nu vrea să înhaţe...
Liberi,
Îi lasă să plece...

Timpul nostru...

Uitat-am oare că timpul nostru este trecător,
Apăsat-am eu pe cronometru când pe lume am sosit...
Oricum altcineva îl va opri să mă odihnească
Blând în inima sa...

Atâta ştiu..