Zborul valurilor zălude...
De promisiuni nebune pline,
Precum gândurile mele,
Preapline de fiinţa ta...
joi, 8 martie 2012
Dincolo
Dincolo de clipele fărâme efemere...
Aripile timpului nu mai sunt stăpâne
Lumile magice se deschid cu un descântec,
Scris pe talismanul nonminţii...
Dar atenţie poate fi citit doar cu inima vie...
Doar buzele ei îl pot rosti în veşnicie...
Apă vie pentru sufletul de vis al făpturilor noastre,
Ce vor sa se odihnească
În paradisul cocorilor cu aripi de foc
Ce vin să te mânagâie pe suflet
Si durerea sa-ţi poarte departe...
Apă vie...
Aripile timpului nu mai sunt stăpâne
Lumile magice se deschid cu un descântec,
Scris pe talismanul nonminţii...
Dar atenţie poate fi citit doar cu inima vie...
Doar buzele ei îl pot rosti în veşnicie...
Apă vie pentru sufletul de vis al făpturilor noastre,
Ce vor sa se odihnească
În paradisul cocorilor cu aripi de foc
Ce vin să te mânagâie pe suflet
Si durerea sa-ţi poarte departe...
Apă vie...
joi, 17 martie 2011
Fara nume
Universul reflectat intr-o picatura de roua...
Trupul asezat in postura,
Mintea se odihneste in sine...
Inima vie
Trupul asezat in postura,
Mintea se odihneste in sine...
Inima vie
marți, 21 decembrie 2010
PUTEREA
CEL MAI IMPORTANT SI CEL MAI GREU NU E SA DEVII SAU SA FII PUTERNIC CI MULT MAI GREU SI MAI IMPORTANT ESTE SA FOLOSESTI PUTEREA IN MOD CORECT.
luni, 13 decembrie 2010
Zdrobitor
Atât de departe...atât de rece...
Nimeni...Nimic...nicicând...
Ruinele iubirii...ciudate semne
Fantomaticeumbre copleşitoare
Toate imi apasă pe inimă
Zdrobitor de indiferente...
Nimeni...Nimic...nicicând...
Ruinele iubirii...ciudate semne
Fantomaticeumbre copleşitoare
Toate imi apasă pe inimă
Zdrobitor de indiferente...
Himeră...fără nume
Toate vorbele de iubire
Au fost inselare...vorbe-n vant
Peste care se asterne Uitarea
Si Durerea aspra de negând...
Caii depresiei imi alearga-n suflet
Răscolind zăpezile trupului ostenit
Chemând la sacrificiu orice speranţă
Visul straniu al îmbrăţişărilor tale
Se tranformă în neant,pulbere şi stele
Atât de reci si îndepărtate, crude iele
Peste toate doar aminitirea dulce si firavă
A unei clipe fără de nume, dincolo de timp
Ce pare suspendată amar pentru totdeauna
A fost doar un vis sau realitate,
Clipă sau eternitate...
Mângăiere sau blestem...
Nectar sau doar otravă...
Strecurată-ntr-un sărut amăgitor
Ameţitor de dulce precum o rodie coaptă...
Au fost inselare...vorbe-n vant
Peste care se asterne Uitarea
Si Durerea aspra de negând...
Caii depresiei imi alearga-n suflet
Răscolind zăpezile trupului ostenit
Chemând la sacrificiu orice speranţă
Visul straniu al îmbrăţişărilor tale
Se tranformă în neant,pulbere şi stele
Atât de reci si îndepărtate, crude iele
Peste toate doar aminitirea dulce si firavă
A unei clipe fără de nume, dincolo de timp
Ce pare suspendată amar pentru totdeauna
A fost doar un vis sau realitate,
Clipă sau eternitate...
Mângăiere sau blestem...
Nectar sau doar otravă...
Strecurată-ntr-un sărut amăgitor
Ameţitor de dulce precum o rodie coaptă...
marți, 3 noiembrie 2009
Un strigăt disperat
Marian Fabian, un fost campion mondial de arte marţiale, aşteaptă ajutor
Cînd mă pregătisem să scriu despre faptul că derby-ul Dinamo - Rapid va fi condus de arbitri români după ce conducătorii ambelor cluburi se juraseră că nu vor mai accepta la meciurile cu miză decît străini, mi-a căzut în mînă “ Formula As”. Am găsit în paginile ei un articol tulburător, care m-a determinat să renunţ la ce-mi propusesem.
Articolul se referă la drama pe care o trăieşte Marian Fabian, fost campion mondial de arte marţiale şi, la 35 de ani, antrenor de karate, ajuns într-o situaţie limită. Diagnosticat cu cancer facial şi de sinus, a suferit 16 operaţii, în urma cărora, extirpîndu-i-se un maxilar, chipul i-a devenit de nerecunoscut. Nu mai are toate oasele feţei, i-au rămas doar cîteva cioturi şi orbitele, ca să aibă ochii unde sta. Nu reproduc şi fotografia din revista amintită deoarece ea e cu adevărat cutremurătoare. Înfăţişează un om care nu mai seamănă a om.
Deşi refuză să se mai uite în oglindă, Fabian trage totuşi nădejde că se va vindeca. Căci speranţa, nu-i aşa, moare mereu ultima. Declară că “sportul m-a ajutat enorm” şi, privind la fiul său în vîrstă de 11 ani, se luptă cu înverşunare pentru supravieţuire.
Cum maladia continuă să se extindă, ar trebui supus unor noi intervenţii chirurgicale, inclusiv pentru reconstrucţia feţei, numai că acestea pot fi efectuate doar în străinătate şi, fireşte, costă mult. Cîteva zeci de mii de euro. Iar Fabian, care a cheltuit prin spitale şi puţinii bani încasaţi din vînzarea cărţii intitulate “Psihologia în artele marţiale”, nu are cu ce le plăti. Tocmai de aceea, aşteaptă sprijin financiar.
Veţi zice că sînt atîţia bolnavi şi săraci pe lume încît, oricît am vrea, nu-i putem scoate din necaz pe toţi. Fiecare îşi duce crucea. De acord, numai că s-ar cuveni să-i întindem o mînă de ajutor lui Marian Fabian, măcar să-l facem să nu se mai simtă singur. Dacă salvarea acestuia depinde de Dumnezeu, într-un fel ea depinde însă şi de noi, semenii lui. De solidaritatea şi de generozitatea noastră. Asta şi în ideea că nimic, chiar nimic, nu valorează cît o viaţă.
Personal, promit să trimit pe adresa fostului campion o sumă importantă şi îi invit pe cei interesaţi să-şi noteze conturile deschise pe numele lui Marian Fabian la Banc Post, Sucursala Bacău: RO 64 BPOS 4400 6878 257 RON01, RO 96 BPOS 4400 6878 257 EUR01 şi RO 43 BPOS 4400 6878 257 USD01.
Sănătate, Mariane, şi fii tare!
http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2009/11/03/un-strigat-disperat/
Cînd mă pregătisem să scriu despre faptul că derby-ul Dinamo - Rapid va fi condus de arbitri români după ce conducătorii ambelor cluburi se juraseră că nu vor mai accepta la meciurile cu miză decît străini, mi-a căzut în mînă “ Formula As”. Am găsit în paginile ei un articol tulburător, care m-a determinat să renunţ la ce-mi propusesem.
Articolul se referă la drama pe care o trăieşte Marian Fabian, fost campion mondial de arte marţiale şi, la 35 de ani, antrenor de karate, ajuns într-o situaţie limită. Diagnosticat cu cancer facial şi de sinus, a suferit 16 operaţii, în urma cărora, extirpîndu-i-se un maxilar, chipul i-a devenit de nerecunoscut. Nu mai are toate oasele feţei, i-au rămas doar cîteva cioturi şi orbitele, ca să aibă ochii unde sta. Nu reproduc şi fotografia din revista amintită deoarece ea e cu adevărat cutremurătoare. Înfăţişează un om care nu mai seamănă a om.
Deşi refuză să se mai uite în oglindă, Fabian trage totuşi nădejde că se va vindeca. Căci speranţa, nu-i aşa, moare mereu ultima. Declară că “sportul m-a ajutat enorm” şi, privind la fiul său în vîrstă de 11 ani, se luptă cu înverşunare pentru supravieţuire.
Cum maladia continuă să se extindă, ar trebui supus unor noi intervenţii chirurgicale, inclusiv pentru reconstrucţia feţei, numai că acestea pot fi efectuate doar în străinătate şi, fireşte, costă mult. Cîteva zeci de mii de euro. Iar Fabian, care a cheltuit prin spitale şi puţinii bani încasaţi din vînzarea cărţii intitulate “Psihologia în artele marţiale”, nu are cu ce le plăti. Tocmai de aceea, aşteaptă sprijin financiar.
Veţi zice că sînt atîţia bolnavi şi săraci pe lume încît, oricît am vrea, nu-i putem scoate din necaz pe toţi. Fiecare îşi duce crucea. De acord, numai că s-ar cuveni să-i întindem o mînă de ajutor lui Marian Fabian, măcar să-l facem să nu se mai simtă singur. Dacă salvarea acestuia depinde de Dumnezeu, într-un fel ea depinde însă şi de noi, semenii lui. De solidaritatea şi de generozitatea noastră. Asta şi în ideea că nimic, chiar nimic, nu valorează cît o viaţă.
Personal, promit să trimit pe adresa fostului campion o sumă importantă şi îi invit pe cei interesaţi să-şi noteze conturile deschise pe numele lui Marian Fabian la Banc Post, Sucursala Bacău: RO 64 BPOS 4400 6878 257 RON01, RO 96 BPOS 4400 6878 257 EUR01 şi RO 43 BPOS 4400 6878 257 USD01.
Sănătate, Mariane, şi fii tare!
http://blogsport.gsp.ro/ioanitoaia/2009/11/03/un-strigat-disperat/
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
